21 august 2021
11 august 2021
REVOLTA IERTĂRII
Să iert şi să merg mai departe.
Atât învăţasem atunci pe-acel drum.
Să iert şi să dau ceva din mine
Odată cu iertarea:
O mână, un os, nişte lacrimi, un trup,
Ceva, acolo, vreun mic sânge, iertând.
Obosit, la capătul acelui drum,
M-am oprit să privesc puţin înapoi.
Mi se părea că mă topisem ca zăpada
Şi mă scursesem în pământul aceluiaşi drum.
Aş fi vrut să mă dizolv în odihnă
Pentru că mersesem prea departe.
Am văzut în urma mea cum veneau
Toate iertările, aducându-mi în palme
Fărâmele adunate din mine şi stropii.
Aşa cum eu iertasem
Şi ei învăţaseră revolta iertării.
Erau foarte mulţi, mergând mai departe.
Cu dragostea seamănă revolta iertării.
Orice altceva nu e pace.
01 august 2021
28 iulie 2021
11 iulie 2021
21 iunie 2021
SOLSTIȚIU
nepătrunse plâng în tăcere chemând
le aud numai cei ce trăiesc
în piesa piesei lui Hamlet
și cărora le spuneau cu toții nebuni
ei sunt puțini și de două ori mai treji
decât toți cei care fără să știe
trăiesc dormind
plictiseala aceluiași vis programat
călătorind la-ntâmplare
în hipnoze ascunse și totuși ei
dintr-un necunoscut punct de vedere
hipersensibili - cărora le spuneau cu toții nebuni -
observă și simt altceva
ceva ce n-a fost încă înfăptuit
în nesfârșita ploaie de gesturi
extravagante șocante hipnotizante
virtuale din plictiseală și din ce în ce mai des
obosiseră până la natura a doua
a oboselii se obișnuiseră
evadând imposibil porniră
căutând comoara cea rarăa gestului niciodată de nimeni
făcut și nicicând
în locul fără poveste
atât de tăcut lipsit de trecut
gestul acela ne-amintitîn vreun mit
descoperit în grădina
care știa că este grădină
dăruind magice fantastice flori
care toate știau că doar sunt
(și lor le spuneau cu toții nebuni)
așteptau căutau a gestului
ivire simțire trăire
în timpul în care știau că nu e nevoie
de zădărnicia tuturor pașilor
rătăciți hoinărind și pierduți
pe aleea celor mai bune intenții
nici de oferta gratuită a unui posibil
romantism digital tehnologic
atât de la modă în ultimul timp
plutea nevăzută prin cosmos
o insulă sferică spre care un zeu îi chema
să-i născocească gesticulând
un alt nume de rostit imposibil
și nici de venerat sau de scris
numele gestului niciodată
de nimeni făcut și nicicând
zeul nu locuise vreodată-n silabe
uitat rămăsese crucificat pe o voce
pe care doar ei
- cărora le spuneau cu toții nebuni -
știau s-o audă cântând căutând
singurul gest niciodată de nimeni
făcut și nicicând
20.6.2021