I
se făcea că era toamnă
o primăvară îmbătrânită
și nu știam cine făcea
să vină toamna pe lume dar
în toamna aceea visam uneori
- sau poate că nu că trăiam - în oarba rătăcire
a glonțului universal
că istoria e doar nesfârșire de fum
însângerat și nestins
că sus e un cer plumburiu înnourat cu cenușă
poate visam - sau poate că nu că trăiam -
într-un timp deformat și bine închis etanșat
cu capacul unei secunde etern diavolești
să nu uit nu să nu uit îmi strigam
că nimeni nu știe cine decide cuantumul
maxim al amenzii
obligatorie și necesară
dar cui
ce zar măsluit ce calpă monedă ce gând și al cui
v-a închis în straturi de suflete
expuse-n vitrine durerii tăcerii
urlate vederii profit
și dobândă industriei morții
trezește-mă cer din coșmarul acesta
pedepsele lui mă ucid lângă ei
răstignit pe o linie ca pe un frate al lor
niciodată văzut
II
pe treptele unei case un pisoi alintat
mângâie mieunând trei copii
ei știu
mai departe la colț un somn o beție o moarte
stau cuibărite - atât de binecunoscute îmi par
capabile să deslușească orice mister -
într-un trup întins pe asfalt și acoperit cu un sac
și știu că și el știe
pe sus trec matematic și alb
nori liniari străini de planetă
(o nu nu sunt victoria mea îndelung
căutată asupra unui gri-cenușiu către negru)
și păsări speriate haotic fugind
de o teamă uitată demult
alt om ca și mine visează că cerșește
atent-vigilent-inteligent-mincinos
vânător vizavi și știe
frunze galbene mulțimi sub vânt lin
se înghesuie pentru un bilet de intrare
în tomberon îndrumate de femei
cu mături tălpile lor
calcă indiferente roadele
prisosind din cerul de sus până jos
și nu nu știu
la o terasă clienții își sorb telefoanele
privind concentrați în ceașca de cafea sau în fumul
țigării din scrumieră știind
încerc să privesc - poate să visez sau nu să trăiesc -
toate aceste efecte ale posibilei păci
știind - în vis - că oricine
poate cădea sub osândă oricând
în oarba rătăcire a glonțului universal
neștiind
dincolo
după toate prin toate în toate
departe de muzee cu istorice vitrine pe tărâmul încă
imposibil al veșnicei iertări
ostenit după ardere căutase
un trup neștiut
trupul eternei lui odihne personale ajuns
la capătul universalei și
neștiutoarei lui
rătăciri
drumul lui un început
de legătură subțire
un fitil care leagă explozia
nucleară de-o lumânare
pe un altar și pe-un mormânt
se făcea că era toamnă
o primăvară îmbătrânită
și nu știam cine făcea
să vină toamna pe lume
