LIGHT IS FREE

16 octombrie 2018

Fragment 3 (Din viitorul volum)

. . .
Pentru fiecare întuneric se naște o lumină, așa cum pentru fiecare noapte se naște un vis. Și poate că a dormi nu e decât o cale naturală de a te vindeca. A trăi altfel, suspendat în strania lume dintre zi și zi, aproape dincolo, pe altă stradă a universului, pentru a putea trăi treaz. A visa, a-ți auzi sufletul grăind prin vise din spatele timpului ceasornicelor. Poate de aceea a fost lăsată pe lume noaptea, născută numai din umbrirea unei planete rotunde în spatele luminii unei singure stele. Poate de aceea doctorii recomandă mai totdeauna mult somn bolnavilor. Tainică și călăuzitoare cale sunt visele spre adâncimile unui suflet ce poartă în el marea memorie a unui întreg univers. Pavăză de care e nevoie când oboseala e peste măsură, când viața poate fi afectată, somnul are adevărata putere de refacere. 
Și acolo, departe, în locuri neîntunecate, sunt posibile întâlniri eliberate de tic-tac-urile vieții, cu cei trecuți în somn – pe care unii îl numesc somn de veci fără să știe că veșniciile sunt într-o continuă rotire și că totul revine la viață –, cu sfătuitori iviți pe neașteptate și care par să cunoască într-un fel misterios ceea ce îndeobște numim viitor. Chipuri cunoscute sau nu, tinere sau bătrâne, frumoase ori hidoase, voci bizare, cuvinte și culori vag reamintite se apropie din labirint spre a arăta intrarea în afară, cu o logică ce sfidează orice logică pe care crezi că o cunoști. Lumea somnului: o colecție tainică de simboluri și însemne care nu sunt ceea ce mintea înțelege, colecție de tâlcuri indescifrabile, dacă nu chiar absurde. E ușor de înțeles că puntea originară care lega omul de visele sale s-a prăbușit sub povara gândurilor. Sufletul strigă, rostește aceleași chemări din noapte, din ce în ce mai greu auzite, dar nu ai tu oare treburi mult mai urgente de făcut? A fost doar un vis și atât, îți spui, fără a înțelege totuși de ce te simți mult mai învigorat și mai puternic după el. E poate mult mai ușor să spui că sufletul nu există, mai convenabil pentru a răzbi într-o lume cumplit de rațională și care devine – oare tocmai din cauza asta? – din ce în ce mai irațională. E oare cineva capabil să-și plătească datoriile pe care le are către visele lui? Sunt aceștia cei pe care - în majoritatea cazurilor - ceilalți îi numesc visători, parcă disprețuindu-i, cei care se lasă să plutească liber în cerul coborât pe pământ al nopților lor? Ai putea crede că ei sunt cei din urmă locuitori ai pământului, în stare să sfideze orice fel de moarte numai prin vis. Și, la fel, ai putea spune că cei mai nefericiți sunt cei ce nu-și amintesc să fi visat vreodată, trăind, în spatele pleoapelor coborâte, nopți întunecate numai de beznă oarbă; însă pentru fiecare întuneric se naște o lumină, așa cum pentru fiecare noapte se naște un vis.
. . .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu