LIGHT IS FREE

07 martie 2018

PRIETENUL MEU, JOSEPH (Fragment)

. . .
Pentru bietul Joseph, speranțele de ieri devin disperările de azi. Iată-i prezentul, acum-ul, zugrăvit în propriile-i cuvinte:
Să mai pot crede în alte realități? Acolo unde fratele meu geamăn, necunoscutul căutat, ar putea fi – măcar el – fericit? Împlinit prin scris și pictură? Are el deja un nume? Te aștept, frate. Acum sunt singur și îmi doresc din toată inima să nu-mi semeni. Eu nu sunt altceva decât prizonierul înfrângerilor mele. Condamnarea mea este să respir aerul toxic al unor mii de negări, de respingeri. A respira astfel doare, mai ales când înțelegi că e poate singura formă (încă necondamnată, legală și mai cu seamă nevăzută) a unei lente sinucideri. Iar a respira altfel, liber, aerul curat al unui nord imaginar, costă bani. Mulți bani, ca preț al unei noi libertăți de mișcare, de acțiune. Pentru că orice mișcare, orice acțiune au, în lumea aceasta, un preț în bani.
Nu știe nimeni nimic altceva decât că suntem născuți din femeie și că suntem sortiți unei singure morți. Doar atât, doar atât de simplu. Și nimeni nu știe nici măcar de ce. Unitatea noastră de viață (egal timp) pare mare, uneori nesfârșit de lungă, dar înseamnă de fapt doar o picătură în ocean. „Alegerile de mai sus” sunt numai palide speranțe de ridicare după căderea din viață, în viață, dintr-un cer iluzoriu, veșnic tăcut, surd, orb și indiferent față de orice credință, de toate credințele. Toate destinele umane picură din cer pe pământ.
Planeta aste e frumoasă: noi i-am spus așa pentru că o iubim. Însă ei puțin îi pasă, dar ne îngroapă pe toți. Pe noi toți, cei ce o torturăm, zi de zi, numai pășind.
(Astfel, Joseph mă imaginează. Mă cheamă, fără să știe.)
. . .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu