LIGHT IS FREE

LIGHT IS FREE

24 decembrie 2017

ANUL TĂCERII (Fragment)

 . . .
Camerele în care trăise, fie ele locuințe, camere de hotel sau saloanele acestui spital. Gazde temporare din ziduri și cărămizi pe care le îmbrăcase peste trupul lui, care îl primiseră așa cum trupul lui primise musafirul cosmic al sufletului său. Așa cum sufletul său se adăpostise în trup, mai apoi în veșminte și odată cu toate acestea în camere și locuri deosebite, necesare vieții.
Sub cerul liber, acest loc atât de minunat încât îi dezvăluise nemărginirea, inginerul primise, odată cu lumina, mii de existențe, mii de suflete care nu aveau altă proprietate decât aceea de a fi un tot. Un întreg fără hotare, care s-ar fi putut numi sinele său. Acolo, sub cer, în el trăiesc deopotrivă cuvinte, oameni, bătrâni și tineri, buni și mai puțin buni, rude și cărți, flori și ființe vii, animale încă nenăscute și chiar și îngeri. N-ar putea născoci niciun cuvânt, unul singur, pentru toate acestea. E peste puterile lui, poate singurul motiv adevărat din cele multe care îl făcuseră să aleagă tăcerea. Acestui cuvânt, ascuns parcă sub zâmbetul tainic al unui Buddha, inginerul îi devine făptură, așa cum simte că poate fi centrul cosmic al cercului nesfârșit al aceleiași istorii, repetându-se pe sine în mii de feluri. Inginerul pătrunde, pe corabia tăcerilor lui, pe tărâmul nou, care își arată în mod fabulos toate piesele componente ale mecanismului, care-i pare cunoscut dintotdeauna. Tăcerea alcătuiește țesătura nevăzută și vie a apelor în care plutește, ca într-un vis la cârma căruia se află doar el.

A intrat deodată într-o clădire înaltă, cu o boltă rotunjind sus, din sticlă strălucitoare și pictată cu desene stranii. E îmbrăcat în negru și stă în mijlocul unui cerc de bărbați bătrâni, cu pelerine albe. E liniște desăvârșită. Aude cum începe să bată rar o tobă care răsună din ce în ce mai tare, în ritm din ce în ce mai iute. Ecourile tobelor răsună pe sub bolți ca și cum ar fi tunete. În timpul acesta, printre bătrâni trece o dansatoare îmbrăcată într-o rochie roșie ca sângele. Poartă în mâini o eșarfă de voal la fel de roșie. Dansând unduitor, îi atinge pe rând pe bătrâni, unul câte unul, în pasul dansului. Bătrânii râd, clătinându-și bărbile și arătându-și unul altuia că nu au dinți. De îndată ce eșarfa roșie a dansatoarei îi atinge lumina pelerinelor albe care îi îmbracă se întunecă. Inginerul privește tăcut dansul, stând nemișcat în mijlocul cercului lor. Bătrânii îi strigă în cor să le dezvăluie secretul tăcerii. Ieșiți din cuvinte, din capcana numelor voastre, ar dori să le strige, cu un glas mai puternic decât bătăile tobelor, dar nu rostește niciun cuvânt. Se simte păstrat în adâncul cel mai adânc al tăcerii când femeia dansând se apropie de el. Îl atinge cu voalul ei roșu, șoptindu-i cu glas șuierător la ureche: Ai ales știința cea mai grea, matematica umbrei, a luminii însângerate... Trebuie să fii deja foarte puternic dacă ai ajuns până aici. Fii atent: ai tu atâta lumină încât să poți hrăni acest animal veșnic flămând? Sângele îi tresare și hainele lui își schimbă culoarea în alb. Își simte corpul vibrând și i se pare că e un cal sălbatic, închis sub un acoperiș fără cer, împiedicat de frâie și pinteni străini. De sus, din bolta înaltă de sticlă, totul pare un rug ale cărui flăcări dansează în ritmul tobelor, deasupra pașilor femeii cu voal roșu. Inginerul simte că radiază lumină în cercul lor întunecat și în gâtlejul lui cuvintele sunt înlănțuite de o zăbală de fier și tăcerea i se schimbă într-o cumplită tortură căreia știe că nu-i poate scăpa. Tobele se aud din ce în ce mai rar, mai departe, voalul femeii e alb, pătat de sânge, îl flutură ca pe o aripă, dansând printre bătrânii în negru. Masca ei are chipul Evei, apoi dispare și totul se cufundă în întuneric.
     Tăcere și alegere. 
    Ceilalți se pot lăsa prinși, fără voia lor, de ghearele nevăzute ale unui mecanism străin, devorator de viață. El, nu.
 . . .
Cei ce doresc o lectură integrală a cărții o pot găsi aici:
https://archive.org/details/AnulTaceriiAutorConstantinP.Popescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu