LIGHT IS FREE

LIGHT IS FREE

02 august 2017

FRAGMENTE

Te vei roti, îi spune, cum se rotesc toate. Primăverile tale se vor gândi numai la viitor, așa trebuie, din pricina repetatei renașteri, iar toamnele ți se vor dărui pentru a gândi doar la nostalgiile trecutului, care se va roti și el înspre altă primăvară. Te vei roti mereu, prin lumină și prin umbră, până la semnul alb. Până în centrul unui gând care a uitat că a făurit lumina din tenebrele pline de neliniști ale întunericului, că apoi lumina s-a strecurat, s-a prelins în forme, în toate formele care o absorb și poartă după ele o umbră. Centrul acela e gândul tău alb; ei nu-ți vor spune decât că e al celuilalt tărâm, fără să știe că tărâmul celălalt e aici.
. . .
Există numai un singur și atotputernic stăpân, îi spune. Este Timpul. Nici un zeu, nici un înger și nici un demon nu-i rezistă, ca de altfel nici o făptură vie. Nici măcar materia, nici măcar moartea. Clipa, băiete, asta îți este singura bucurie. E la fel cu bucuria unui electron ce se învârtește pe orbita nucleului unui atom. Mintea ta, atât de înfricoșată și neîmblânzită de vreo altă cunoaștere decât aceea pe care o ai deja dinainte de naștere, nu poate decât să amestece de-a valma amintiri fugare, cioburi din cântecul vieții. Nu uita niciodată: mintea ta se află cu totul supusă aceluiași necruțător stăpân, nevăzut și tăcut. Tot ce e veșnic, nemișcat, inert, adică nimic: acesta e Timpul. Vei fi hipnotizat de imperceptibila lui trecere și nu vei avea conștiința secundei, dacă... 
. . . 
Să nu uiți: fiecare acum începe numărătoarea Timpului, pentru ca în același acum să ajungă cu numărătoarea la infinit. Acum repetă totul. Asupra oricărui repaus, oricât de scurt, de îndelungat sau de relativ, ce anume poate veghea - supraveghea - dacă nu bagheta nevăzută a schimbării, a dirijorului numit Timp?
Nimeni nu cunoaște gândul dintâi; s-a ivit în conștiința noastră odată cu viața. Purtăm cu toții o mică fărâmă din el, ca pietrele, animalele ori plantele, doar ca simpli purtători ai misterului și nimeni nu-și amintește – ori poate nu încă – cine, unde, cum și de ce a hotărât astfel, dacă nu cumva acesta este tocmai gândul Timpului. 
Alte necunoscute căi, forme și tărâmuri le poți afla doar nemaifiind om. Acum, doar atât.
. . .
Ai încredere în mâinile tale: ele știu înainte ca tu să știi; au propria lor cunoaștere, înscrisă în fiecare celulă și sunt călăuzite doar de asta. Memoria ta trebuie să re-cunoască. Nu mintea, nu creierul, pe care îl crezi autorul a ceea ce te conduce, ci memoria celulelor, mintea și sufletele lor, încă tăinuite. Și la fel cu toate părțile care-ți alcătuiesc trupul: ești zidit din cunoaștere. Viața însăși este cea care știe mai mult despre tine decât cunoști tu despre ea. Viața nu știe nimic în plus despre moarte, în afara faptului că starea aceasta există, că e doar o taină înscrisă acolo, în adâncul ei și că îi este necesară Timpului și numai lui. Cel care știe cel mai mult despre moarte - și doar despre ea - este Timpul. Pentru asta e atât de avid, de înfometat, de însetat de viață. A început odată cu viața și nu se poate sfârși înainte de a-și asigura existența urmașilor. 
Moartea nu este sfârșitul timpului, ci schimbarea percepției lui, îi spune. Înseamnă doar a te identifica cu axa timpului, adică a putea să-l generezi tu însuți, din esența lui, care așteaptă în tine. Ceilalți îl vor putea socoti în continuare liniar. Are cine s-o facă, pentru propria lor cunoaștere, în acest fel pe care l-au ales și au uitat. Ca și tine.
Moartea nu este un repaus, ci o transformare a mișcării. Tu nu poți muri. Până la ultima ta suflare, poți numai să-ți desăvârșești nașterea.
. . .
https://www.scribd.com/document/355360534/Revista-Romania-Ta-Diaspora-August-2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu