LIGHT IS FREE

LIGHT IS FREE

10 iulie 2017

INEDITE (7)

. . .
Trecutul îi crește și el îl deslușește. Se-adună-n urma mea trecutul, scria poetul lor național, Mihai Eminescu. A înțeles că oamenii îți pot primi – eventual răsplăti – dăruirea, la fel de bine cum ți-o pot interzice prin indiferență. Nu mai are înainte decât puțină vreme. Începuturile lui, diminețile lui, nu mai sunt, ca altădată, pline de viață, de un debordant entuziasm - indiferent cât de nemăsurat i s-ar fi părut consumul de viață pentru fiecare năzbâtie frumoasă -, ci sunt palide, scurte, triste ca un apus. Viitorul lui se scurtează. A nu muri înaintea morții mele. Nu și-l mai poate aminti, e rătăcit sub timp. Distanțele micșorează totul. Timpul care a fost alb, cândva, demult. A scris, posedând timpul. Acum formele se șterg. Una câte una, rostirile tac. Se sting. Joseph se îndepărtează. E poate mai bine să fiu pedepsit fiind nevinovat decât să scap de sentință fiind vinovat, gândește. Micșorează timpul. Ascultă ecouri auzite doar de el, câteodată scriind. O nostalgie veche, un sentiment cunoscut al păcii. Locul lipsit de eterna întoarcere. Yesterday, when I was young... Micșorează viața, îndepărtând-o, până când strigătele adorm. La fel și cuvintele. Uneori, gândurile. Alteori, șoaptele și tăcerea.
Dacă există un înger al literaturii și altul al picturii, Joseph i-a slujit cu credință, cu toate obstacolele care i-au stat mereu împotrivă. Îngerii aceștia îl vor răsplăti, asta e sigur, pentru că el, Joseph, le-a dăruit viață. N-a izbutit să-i dea viață unui al treilea înger, celui financiar, care ar fi trebuit convins să trăiască prin ceilalți doi. Adică a izbutit, dar acel înger (poate cel mai necesar dintre toți, aici, pe o planetă rotundă ca o monedă) parcă s-a născut condamnat: cineva (cine?) îl legase cu lanțuri de un jilț vechi, zidit într-un beci adânc. Când l-a recunoscut - acolo, jos, în ruinele de sub pământ, unde se căuta de fapt pe el însuși - Joseph a tăiat lanțurile și l-a eliberat; l-a spălat, l-a tuns și l-a pieptănat; l-a îmbrăcat frumos, cu costum și cravată; i-a pus în mână o servietă diplomat și l-a trimis pe urmele celorlalți. La despărțire, i-a dăruit un foarte frumos și scump stilou. Pentru cec-uri, semnături bancare etc. Și i-a dat și bani de cheltuială.
Nici acum nu crede că al treilea înger a rătăcit drumul. Încă îl mai așteaptă, zi de zi, cu ochii pe mail. Câteodată, pe cerul lui Joseph trece un corb singuratic, despre care el nu știe că poartă numele de Kor și că vine de foarte departe, din nord. Zborul și strigătul corbului îl fac să fie mai liniștit și nu înțelege de ce. Are doar impresia că e un călător din alt timp, dintr-un timp alb, deși pasărea e la fel de neagră ca oricare alt corb.
. . .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu