LIGHT IS FREE

LIGHT IS FREE

09 mai 2017

Constantin P. Popescu, „Douăsprezece nopți” - Recenzie Otilia Geavlete


O scriere a evadării din rutină, din marele mecanism care ne reduce la roluri sociale; o călătorie inițiatică în timp și spațiu, urmărind recrearea de sine și regăsirea originilor; o contopire între lumi, în care scriitorul devine trăitor al propriei povești. Visul este, în roman, o cheie ezoterică, o cale către adevăruri uitate, poate dinainte de naștere, adevăruri ce leagă generațiile între ele și reunesc ființa cu rădăcinile sale, cu părinții. O casă a visului este cea în care se oprește scriitorul evadat, un spațiu în care poate trăi cu intensitate realitatea celor din care se trage.
Un univers al creației, o recreere de douăsprezece zile și nopți, în care fiecare zi și fiecare noapte reconstruiesc un paradis pierdut, iar fiecare lucru capătă semnificații profunde, nimic nu mai este prozaic și supus „contabilității” mundane. Ștefan Sol scrie o carte în care fiecare zi este continuarea unui vis, în care visătorul și cel visat încep să se suprapună. Un spațiu-insulă a memoriei mitice, parcă desprins din scrierile lui Eliade, în care noțiunile obișnuite se anulează, populat de ființe purtătoare de taine, adevărate călăuze în inițiere ale protagonistului, precum hangiul Andrei sau George al II-lea, timonierul din vis. „Și poate că a muri nu înseamnă nimic altceva decât a începe să locuiești într-un vis”, gândește Ștefan Sol, la fel cum urmează să descopere unul dintre eroii lui Eliade.
Elemente simbolice care definesc lumea interioară purificată și esențializată: marea, muzica veche, imaginile picturale; crâmpeie de vieți trecute și avataruri recuperate sub privirile aproape hipnotice ale gazdelor din pensiunea unde s-a oprit scriitorul, priviri ce marchează șirul de vise în vise, din care se făurește adevărata istorie a lui Ștefan Sol, acea istorie care își are rădăcinile în eternitate. Corespondențele din prezentul diurn și trecutul oniric se înmulțesc, Pensiunea Flor seamănă cu căsuța în care locuiesc Ștefan și Maria, în Amsterdam; hangiul Andrei pare George, timonierul nocturn, iar soția hangiului din prezent se numește tot Maria; ca și marinarul Ștefan, scriitorul este atras către nesfârșirea mării, care poartă în ea taina întregii umanități. Scriitorul se construiește și se desăvârșește odată cu povestea din care își ia hrana vitală, devine unul cu aceasta. Cele douăsprezece zile și nopți întregesc un scriitor cosmic, un fel de demiurg care-și trasează propriul destin. În prezentul lui Ștefan Sol, semnele celuilat Ștefan devin din ce în ce mai multe și mai clare, fiecare dintre cei doi se visează pe sine, în alt timp, într-o altă viață. Relațiile cauzale dispar, nu numai părinții sunt cei care crează viața fiului, ci și fiul-scriitor recrează din substanța visului (pe care o aseamănă vibrației cosmice) existența propriilor părinți.
Un elogiu adus imaginației și oniricului care ne permit accesul la lumi interzise; barierele realității obișnuite sunt depășite, Ștefan Sol simte „strania senzație de a fi în două locuri în același timp”; exteriorul lumii devine simultan și identic cu interiorul ființei: „uneori, privind afară, pe fereastră, vezi înăuntru”; binoclul împrumutat de la hangiu îi permite să vadă nu numai în spațiu, ci și în timp, descoperindu-i pe întinderea mării o străveche corabie cu pânze.
O carte-revelație, ce cuprinde lucruri ce ne invită la o meditație profundă: „el pricepu că toate călătoresc prin lume și prin timp și se întorc la sursa originară a vieții, a luminii”; că se află într-o „călătorie din și către sufletul cel mare al universului, în miezul lui, în aceeași clipă unică”; „Ștefan Sol își poate închipui că trăiește în somn o altă existență. Știe că nopțile lui nu sunt altceva decât zile inversate.”
În mod paradoxal, în carte, scriitorul își jertfește propria operă, arzând-o pe malul mării, înscriind-o astfel într-o formă de veșnicie, memoria niciodată captivă a cosmosului. Despărțindu-se de cea mai intimă parte din sine, Ștefan Sol pășește, de fapt, spre continuare, spre un nou mister încă nenăscut, iar inițierea sa este răsplătită de univers (prin intermediul lui Andrei și al Mariei) cu redobândirea propriei cărți, pe care o primește ca pe un dar, alături de fotografia tatălui său.
Otilia Geavlete
Volumul poate fi cumpărat de aici:
http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-8563-20-6/constantin-p-popescu__douasprezece-nopti.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu