LIGHT IS FREE

LIGHT IS FREE

21 martie 2017

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI - Testament 6 (Fragment)

...
Te-au lăsat poet pe lume, călător printre istorii,
Nori ţi-ncununează fruntea prăbuşitele lor glorii,
Ploaia, vântul, frigul, foamea, toate-a tale sentimente,
Se desfac în ceasul tainei în banale elemente
Şi e mută pana, lira, vocea vocilor eterne,
Valul şoaptelor şi-al mării ca şi vântul se aşterne,
Să se-nchine-n crucea stelei prea lactee nu mai ştie
Călătorul; peste valuri, e-un străin în sihăstrie.
Calea lunii-au luat-o toate şi uitate sunt în umbră,
Vechi îmbrăţişări de vânturi şi sărut pe luna sumbră.
Taina feţei nevăzute o trăieşte doar poetul
Chip din chip rostindu-şi strofa şi încetul cu încetul,
Se înlănţuie-n cuvinte, sine rob se-alcătuieşte,
Lumea doar imaginată i se pare că găseşte,
Din razele altor vise, mult ascuns necunoscute,
În lumina lunii pline doar el pana îşi ascute
Şi tot scrie, şiruri, şiruri, pentru cine-a şti citirea
Focului ascuns în sine renăscându-şi amintirea.
Soarele din cer maestru este calea lui cea clară
Căutându-l noaptea-n lună ca odihna să îi ceară,
Răstignit ca pe o cruce de-un cuvânt îngreunată,
El învie-n clarul nopţii doar de stele-ncoronată,
El grijeşte-n pieptu-i raza lumii dintr-o altă lume,
Pe un vânt plutire scrisă şi pe-a valurilor spume.
Foc ce se arde pe sine, îl poartă al lunii sărut,
Noaptea-i slujeşte lumina, cuvântul îi e început.
Şi străin pare în lume, călătorind rătăcitor,
Nu îi vede nimeni crucea, trăind la timpul viitor.
A îmbrăţişat doar vântul, sărutat-a numai luna,
Poetul zănatec de-acum şi-a stins în versuri furtuna.

În valul de cer instelat, pluteşte pe mările reci
Lunatică umbră de om în rare cuvinte poteci.
...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu