LIGHT IS FREE

LIGHT IS FREE

17 decembrie 2013

CENUȘĂ


Oare unde și când
Mi-am pierdut începutul vederii
În care lucrurile erau vii,
Pe ele născându-se din ele
Înainte de formă și contur?
Aș mai putea să ajung
O dată începutul și încă o dată
În goana ce mi-a fost poruncită
Fugind de el către el.
De ochiul sfredelitor, de ochiul interior,
Mi-e dor în acest frig ce orbește,
Când, nebunește, lumina călătorește
În propria ei viteză,
Când lucrurile mici
Dor la fel de mult
Ca și cum ar fi cele mari.
Acum e la fel ca atunci când
Singurul sfârșit al focului
- al jocului focului -
Ar fi cenușa și un rest de fum,
E ca și cum aș fi aflat
Că toate se dezalcătuiesc
Din pulberea conturelor și formei
Și se ridică ușurate
Către o pace care tace
Răspuns ascuns în întrebare.
Am cuibărit neliniștea-n cenușă
Și-am găsit acolo oul
Necunoscutului phoenix.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu